Ce trebuie stiut despre curatarea vesmintelor liturgice
Slujitorii bisericii, preotii, au datoria de a imbraca vesmintele liturgice ori de cate ori savarsesc Sfanta Liturghie. Rolul pe care il au acestea obiecte de cult este de a arata smerenia si respectul fata de cele sfinte si de divinitate. Pentru asta, este necesara pastrarea si ingrijirea corespunzatoare a vesmintelor. Asadar, fiecarui preot ii revine sarcina de a purta si de a curata cu evlavie si responsabilitatea straiele, astfel incat aspectul lor sa fie mereu unul demn, cu care sa se poata afisa inaintea altarului.
Litughisitii trebuie sa imbrace diverse vesminte, prescrise de Biserica Ortodoxa, pentru a putea savarsi sfintele slujbe. In functie de treapta pe care o ocupa, fiecare cleric are datoria de a imbraca vesmantul specific acesteia, vesmant ingrijit si curatat cuviincios.
Scurt istoric al vesmintelor liturgice
Spre deosebire de zilele curente, in trecut nu exista o diferenta foarte mare intre imbracamintea mirenilor si cea a clericilor. Pentru a face o schimbare in acest sens, Sfantul Ipolit al Romei a scris in canoanele sale urmatoarele cuvinte: ” De fiecare data cand episcopul va savarsi Liturghia, impreuna cu preotii si diaconii, vor imbraca haine albe, mai deosebite si mai frumoase decat cele ale crediciosilor, dar mereu curate.”
Cu timpul, Biserica a luat decizia ca fiecare slujitor sa imbrace un anumit tip special de haine liturgice. Vesmintele folosite la inceput au fost modificate, deosebindu-se tot mai mult odata cu trecerea timpului. Acestea au inceput sa fie confectionate din materiale de o calitate tot mai buna si din culori specifice, urmand ca apoi sa fie imbodobite si brodate cu diverse motive si cu semnul Sfintei Cruci.
Inainte de a fi imbracate in scopul savarsitii Liturghiei, trebuia sa se savarseasca sfintirea vesmintelor, lucru realizat pana in zilele curente. Dupa ce au trecut prin aceste ritualuri, vesmintele bisericesti sunt sustrase din viata profana si devin strict obiecte ale Bisericii.
Curatarea vesmintelor liturgice
Fiecare vesman liturgic, incepand de la cele diaconesti, preotesti si arhieresti si pana la cele folosite pentru a imbodobi Sfantul Altar si Sfanta Masa, va fi pastrat curat si ingrijit, ca semn de recunostinta si evlavie a slujitorilor fata de Mantuitor.
Dupa ce au fost sfintite si trecute prin toate etapele necesare, acestea nu mai pot fi mutate si duse in alte locuri decat in cele special create pentru asta in cadrul bisericii. Este vorba despre Sfantul Altar sau despre acel spatiu amenajat special pentru asta, si anume vesmantarul sau diaconiconul.
Dupa cum se obisnuieste ca cu orice lucru ce a fost sfintit sa se umble cu o atentie deosebita, si cu aceste vesminte trebuie sa se umble cu cea mai mare grija pentru a evita patarea, murdarirea sau destramarea lor. Bineinteles, dupa o anumita perioada de timp este necesara curatarea vesmintelor, insa de dorit ar fi sa se intample cat mai rar cu putinta. Asta depinde de cat de griluliu este slujitorul bisericii cu acestea.
De ce trebuie curatate vesmintele? In primul rand este necesara curatarea lor pentru ca reprezinta obiecte sfintite. Cand un obiect este sfintit, acesta trebuie folosit cu resposanbilitate si nu rupt sau mototolit. Chiar si in Liturghier, cartea de capatai a preotilor se vorbeste despre ingrijirea vesmintelor, mai exact in capitolul numit „Povatuiri si invataturi”. Celor ce slujesc la Sfintele Altare li se aminteste despre grija pe care trebuie sa o poarte fata de suflet si de trup, precum si fata de straiele pe care le imbraca atunci cand savarsesc Liturghia.
Datoria acestora este deci de a stari mereu ca vesmintele sfinte ce le au in grija, indiferent daca sunt confectionate dintr-un material simplu sau unul mai scump, sa fie curate si cuviincioase. Spalarea trebuie facuta separat de celelalte haine. De acest aspect se poate ocupa o femeie evlavioasa, in care se poate avea deplina incredere. Ulterior, vesmintele liturghice trebuie sa fie resfintite pentru a putea fi imbracate din nou.
Atunci cand vesmintele se invechesc prea tare, se deterioreaza si nu mai pot fi purtate, fie sunt arse si ingropata cenusa, fie sunt ingropate intr-un loc curat si ferit.